Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înierba (verb tranzitiv) , înierbare (substantiv feminin)   
ÎNIERBÁRE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înierbáre s. f. (sil. -ier-), g.-d. art. înierbării; pl. înierbări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNIERBÁ, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Înv.) A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie. – În + iarbă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNIERBÁ vb. v. spânzui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înierbá, înierbéz, vb. I (reg.) 1. a trata o vită cu rădăcini de spânz. 2. a arunca peștilor iarbă otrăvitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se supăra, a se mânia. 4. a pune iarbă de pușcă sub un zid pentru a exploda; a mina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înierbá vb. (sil. -ier-), ind. prez. 1 sg. înierbéz, 3 sg. și pl. înierbeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)