Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înlătura (verb tranzitiv) , înlăturare (substantiv feminin)   
ÎNLĂTURÁRE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare, excludere. – V. înlătura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNLĂTURÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. eliminare. 4. v. ridicare. 5. v. excludere. 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. v. evitare. 10. v. aplanare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înlăturáre s. f., g.-d. art. înlăturării; pl. înlăturări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNLĂTURÁ înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNLĂTURÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înlăturá vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. și pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturái
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)