Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înmatricula (verb tranzitiv) , înmatriculare (substantiv feminin)   
ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNMATRICULÁRE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui vehicul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)