Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înnădi (verb tranzitiv) , înnădit (adjectiv)   
ÎNNĂDÍT, -Ă, înnădiți, -te, adj. Cusut, înnodat, sudat etc. cu o bucată (de același fel) pentru a deveni mai mare, mai lung. – V. înnădi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ◊ Expr. (Refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ◊ Expr. A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici. a-și lua nasul la purtare. ♦ A se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). – În + nadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNNĂDÍ1 ~ésc tranz. (obiecte) 1) A face să crească în lungime sau lățime (prin coasere, lipire, sudare); a adăuga. 2) A uni prinzând capăt la capăt. /în + nadă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ÎNNĂDÍ2 ~ésc tranz. A face să se înnădească. /în + nadă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNNĂDÍ mă ~ésc intranz. fig. A se deprinde să vină (la nadă). /în + nadă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNNĂDÍ vb. (pop.) a nădi. (A ~ un obiect.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înnădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnădésc, imperf. 3 sg. înnădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnădeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)