Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [Var.: înnourá vb. I] – În + nor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNNORÁ vb. a se închide, a se înnegura, a se în-tuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNNORÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înnorá vb., ind. prez. 3 sg. înnoreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNNORÁ pers. 3 ~eáză tranz. fig. A face să se înnoreze. /în + nor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNNORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai întunecos (din cauza norilor); a se posomorî; a se mohorî. 3) fig. A deveni trist, amărât; a se întrista; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî. /în + nor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) înnora ≠ a (se) însenina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se înnora ≠ a se însenina, a se înveseli, a se învioșa, a se lumina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)