Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înrăi (verb tranzitiv) , înrăit (adjectiv)   
ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNRĂÍT adj. v. incorigibil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios. – În + rău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNRĂÍ ~iésc tranz. A face să se înrăiască. /în + rău
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNRĂÍ mă ~iésc intranz. A deveni rău; a se umple de răutate; a se încâinoșa. /în + rău
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNRĂÍ vb. 1. (pop.) a (se) îndrăci, (înv. și reg.) a (se) răi, (reg.) a (se) încâina. (X s-a ~ de tot.) 2. v. agrava.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înrăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăiésc, imperf. 3 sg. înrăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)