Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înrăutăți (verb tranzitiv) , înrăutățire (substantiv feminin)   
ÎNRĂUTĂȚÍRE, înrăutățiri, s. f. Faptul de a (se) înrăutăți; agravare. [Pr.: -ră-u-] – V. înrăutăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNRĂUTĂȚÍRE s. 1. (fig.) stricare, (fam. fig.) zbârlire. (~ vremii.) 2. v. agravare. 3. agravare, (livr.) recrudescență. (~ stării economice.) 4. înăs-prire, (fig.) deteriorare. (~ relațiilor dintre ei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înrăutățíre s. f. (sil. -ră-u-), g.-d. art. înrăutățírii; pl. înrăutățíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNRĂUTĂȚÍ, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [Pr.: -ră-u-] – În + răutate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNRĂUTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se înrăutățească; a complica; a agrava; a înăspri. /în + răutate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNRĂUTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai rău, mai grav; a se complica; a se agrava; a se înăspri. /în + răutate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNRĂUTĂȚÍ vb. 1. (fig.) a se strica, (fam. fig.) a se zbârli. (Vremea s-a ~.) 2. v. agrava. 3. a (se) agrava, a (se) îngreuia. (Situația infractorului s-a ~.) 4. (fig.) a se deteriora, a (se) înăspri. (Relațiile dintre ei s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) înrăutăți ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăți, a (se) remedia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înrăutățí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățésc, imperf. 3 sg. înrăutățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrăutățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)