Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înregistra (verb tranzitiv) , înregistrare (substantiv feminin)   
ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. – V. înregistra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNREGISTRÁRE s.f. Acțiunea de a înregistra și rezultatul ei; însemnare, înscriere. ♦ Unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context. [< înregistra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNREGISTRÁRE s. f. 1. acțiunea de a înregistra; însemnare, înscriere. 2. unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context. (< înregistra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNREGISTRÁRE s. 1. înscriere, trecere. (~ în inventar.) 2. consemnare, înscriere, însemnare, notare, notație, (înv.) notificare. (~a cheltuielilor zilnice.) 3. v. înmatriculare. 4. v. menționare. 5. imprimare, (englezism) recording. (~a unei melodii.) 6. v. recepționare. 7. v. repurtare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înregistráre s. f., g.-d. art. înregistrării; pl. înregistrări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține. A înregistra un succes important. Din fr. enregistrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNREGISTRÁ ~éz tranz. 1) (nume, informații) A fixa în scris (sau în memorie); a înscrie; a nota; a consemna. 2) (scrisori, acte) A trece într-un registru (pentru a autentifica). ~ corespondența primită. 3) (sunete, imagini) A fixa prin metode electromagnetice; a imprima. 4) A face să rămână pentru un timp îndelungat (în memorie); a reține (în minte). 5) (bagaje) A preda pentru cântărire și etichetare înaintea plecării (unui tren, avion), primind în loc o recipisă. 6) fig. A indica în mod obiectiv. Termometrul ~ează zero grade. 7) fig. (succese, rezultate) A căpăta printr-un efort; a dobândi; a obține; a repurta. ~ o victorie. /<fr. enregistrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNREGISTRÁ vb. I. tr. 1. A înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. A consemna în scris, a însemna (un fapt, un eveniment). ♦ A încorpora (2). ♦ (Fig.) A întipări, a reține (în memorie). 3. A înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. A obține, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNREGISTRÁ vb. tr. 1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență. ◊ (fig.) a întipări, a reține (în memorie). 3. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. a obține, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNREGISTRÁ vb. 1. v. inventaria. 2. a consemna, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 3. v. înmatricula. 4. v. menționa. 5. a imprima. (A ~ o melodie.) 6. v. recepționa. 7. a arăta, a indica, a marca. (Termometrul ~ o temperatură înaltă.) 8. v. percepe. 9. v. repurta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înregistrá vb., ind. prez. 1 sg. înregistréz, 3 sg. și pl. înregistreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)