Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: însăila (verb tranzitiv) , însăilare (substantiv feminin)   
ÎNSĂILÁRE, însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Var.: înseiláre s. f.] – V. însăila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNSĂILÁRE s. însăilat. (~ unei haine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
însăiláre s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilării; pl. însăilări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNSĂILÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde printr-o cusătură rară (pentru a însemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura în linii generale. [Sil. în-să-i-] /în + saia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNSĂILÁ vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNSĂILÁ vb. v. improviza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
însăilá vb. (sil. -să-i-), ind. prez. 1 sg. însăiléz, 3 sg. și pl. însăileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)