Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: însărcina (verb tranzitiv) , însărcinare (substantiv feminin)   
ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNSĂRCINÁRE s. 1. misiune, sarcină, (înv. și reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Și-a îndeplinit ~.) 2. v. obligație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
însărcináre s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNSĂRCINÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de îndeplinirea unui lucru; a pune să răspundă de o misiune. 2) A face să capete sarcină; a lăsa gravidă; a îngreuna. /în + sarcină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNSĂRCINÁ vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele ...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNSĂRCINÁ vb. v. împovăra, încărca, îngreuia, îngreuna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
însărciná vb., ind. prez. 1sg. însărcinéz, 3 sg. însărcineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)