Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ȘĂTRÁR, șătrari, s. m. 1. Țigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră (3). 3. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război; persoană care avea acest titlu. – Șatră + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘĂTRÁR, șătrari, s.m. 1. Țigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
ȘĂTRÁR, șătrari, s.m. 3. Dregător domnesc care avea în pază corturile unei tabere în timp de război. – Variantă: șetrar s.m.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
ȘĂTRÁR s. corturar, țigan nomad, (rar) șătraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șătrár s. m. (sil. -trar), pl. șătrári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘĂTRÁR ~i m. 1) (în Moldova medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare demnitar care avea în grijă canto-namentul oștirii în timp de război. ◊ Mare ~ dregător care avea în grijă corturile domnești. 2) Țigan nomad care trăiește în șatră. 3) înv. Negustor ambulant care vindea la o șatră, în balciuri. /șatră + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)