Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: șerui (verb tranzitiv) , șeruire (substantiv feminin)   
ȘERUÍRE, șeruiri, s. f. Acțiunea de a șerui și rezultatul ei. – V. șerui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘERUÍRE s. v. descărnare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șeruíre s. f., g.-d. art. șeruírii; pl. șeruíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘERUÍ ~iésc tranz. (piei proaspat jupuite) A curăța de resturile de carne (înainte de a le pune la dubit). /cf. sl. šarovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘERUÍ vb. v. descărna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șeruí (-ésc, -ít), vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv.Der. șeruitură, s. f. (pictură; portret), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șeruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)