Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: șinui (verb tranzitiv) , șinuire (substantiv feminin)   
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘINUÍRE s. v. ferecare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘINUÍ ~iésc tranz. (roți, sănii etc.) A înzestra cu șine (pentru a feri de uzură sau pentru a mări posibilitatea de alunecare, de rezistență); a încălța. /șină + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘINUÍ vb. v. fereca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șinuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)