Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: șprițui (verb tranzitiv) , șprițuire (substantiv feminin)   
ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. – V. șprițui1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. – V. șprițui2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șprițuíre s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. – Din germ. spritzen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȘPRIȚUÍ mă ~iésc intranz. pop. A se îmbăta ușor consumând șpriț sau alte băuturi spirtoase; a se ameți. /șpriț + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȘPRIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafețe ale unor piese) A prelucra cu șprițuitorul. /spriț + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘPRIȚUÍ vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ. Spritzen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șprițuí, șpríțui și șprițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor. 3. a face spălături interne la animale cu șprița (v.). 4. (despre pereți) a tencui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șprițuí (a bea, a stropi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șprițuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)