Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: șterge (verb tranzitiv) , șters (adjectiv)   
ȘTERS1 s. n. Faptul de a șterge.V. șterge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru. 3. Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanță; stins. – V. șterge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTERS adj. 1. v. anulat. 2. v. estompat. 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. v. spălăcit. 5. v. decolorat. 6. v. inexpresiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTERS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Șters ≠ aprins, expresiv, violent, viu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
șters s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTÉRGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă. ◊ Expr. (Fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (Refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta. ♦ A scoate din evidență; a anula. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. ♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. și refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ◊ Expr. (Tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. și tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor. ♦ Tranz. (Rar.) A lovi, a izbi. ◊ Expr. (Fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a șterpeli. [Perf. s. ștersei, part. șters] – Lat. extergere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȘTÉRGE mă șterg intranz. 1) (despre ființe) A trece foarte aproape, atingându-se ușor (de cineva sau de ceva). 2) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea unor factori externi); a se spălăci; a se decolora. 3) fig. A nu mai fi perceput (cu ajutorul simțurilor). 4) fig. A înceta de a mai exista; a dispărea. ~ din memorie.~ pe buze (sau pe bot) a-și lua nădejdea de la ceva râvnit. /<lat. extergere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȘTÉRGE șterg tranz. 1) (lichide sau alte substanțe) A îndepărta (de pe o suprafață) prin frecare ușoară (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori și de un complement indirect cu prepoziția de) A face să devină curat sau uscat. ~ ghetele de praf.~ putina (sau a o ~) a pleca grăbit și pe neobservate. Cât te-ai ~ la ochi într-o clipă. 3) (texte scrise sau desene) A tăia cu o linie, considerând neadecvat sau inutil. 4) fig. A face să se șteargă. ◊ ~ de pe fața pământului a distruge; a omorî. ~ urmele a face să dispară orice urmă. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitură cu iuțeală. ~ o palmă. 6) pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterpeli. /<lat. extergere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTERS șteársă (șterși, ștérse) 1) v. A ȘTERGE și A SE ȘTERGE. 2) Care și-a pierdut forma inițială, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifestă insuficiente calități intelectuale; mărginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) șterge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTÉRGE vb. 1. a curăța. (~ praful.) 2. v. anula. 3. v. radia. 4. v. estompa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTÉRGE vb. v. aboli, căra, desființa, dispărea, distruge, fofila, fugi, fura, furișa, ierta, lua, nimici, pieri, rade, strecura, suprima, sustrage, zbughi, zdrobi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A șterge ≠ a scrie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ștérge (-g, -rs), vb.1. A curăța, a usca, a zvînta. – 2. A curăța de praf, a freca, a scutura. – 3. A rade, a tăia, a bara, a anula. – 4. A elimina, a distruge, a anihila. – 5. A fura, a șterpeli. – 6. A face să dispară din minte, din amintire. – 7. (Cu pron. o) A pleca repede, a ieși în grabă. – 8. A atinge ușor, a linge. – Mr. aștergu, aștersu, aștergere, megl. șterg(iri). Lat. extĕrgĕre (Pușcariu 1643; REW 3088), cf. prov. esterzer, v. fr. esterdre, cat. estargir, sp. estarcir; probabil confundat cu abstergere.Der. ștergar, s. n. (prosop, șervet; batistă, batic); ștergător, adj. (care șterge); ștergătoare, s. f. (cîrpă); ștergură, s. f. (Trans., prosop); cf. mînăștergură; șters, adj. (curățat, frecat, ras; decolorat; ros; uitat); neșters, adj. (neuitat); ștersătură (var. ștersură), s. f. (pasaj scris și șters).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ștérge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl., șterg, perf. s. 1 sg. șterséi, 1 pl. ștérserăm; part. șters
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)