Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: șut (adj.) (adjectiv) , șuta (verb tranzitiv)   
ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șutá vb., ind. prez. 1 sg. șutéz, 3 sg. și pl. șuteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘUT3, -Ă adj. v. ciut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘutÁ ~éz tranz. (la unele jocuri spor-tive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear [!] lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)