Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ȚÂRÂÍ2, țấrâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÂRÂÍ1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÂRÂÍ vb. 1. v. picura. 2. v. bura. 3. (rar) a sfârâi, a țâțâi. (Greierii ~.) 4. v. suna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÂRÂÍ vb. v. cârpi, coase, prinde, țese.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țârâí (a picura, a țese) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie/țârâiéște, imperf. 3 sg. țârâiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țârâie/țârâiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ȚÂRÂÍ1 pers.3 țârâie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apă) A curge picătură cu picătură, producând un zgomot caracteristic. 2) A ploua mărunt și des; a țârțâra. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „țârrr-țârrr”; a sfârâi. 4) rar v. a ȚÂRLÂI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbârnâi. 2. tranz. A face să cadă o picătură sau să curgă puțin câte puțin; a da drumul cu încetul. /țâr + suf. ~îi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȚÂRÂÍ2 țârâi tranz. reg. (ciorapi, haine etc.) A repara, refăcând țesătura cu acul; a țe-se. /<ucr. țiruvati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țîrîí (țîrîi, țîrîít), vb. – A cîrpi, a stopa. Pol. cyrowac (Candrea); în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)