Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: țârlâi (verb) , țârlâit (substantiv neutru)   
ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȚÂRLÂÍ țârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreți) A produce sunete ascuțite și neplăcute. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÂRLÂÍT ~uri n. 1) v. a ȚÂRLÂI. 2) Sunet caracteristic produs de un obiect sau de o ființă care țârlâie. /v. a țârlâi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țârlâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)