Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: țandără (substantiv feminin) , țăndări (verb tranzitiv)   
ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țăndărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. țăndăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țândără s. f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȚĂNDĂRÍ ~ésc tranz. rar A preface în țăndări. /Din țandără
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÁNDĂRĂ țăndări f. Bucățică subțire care se desprinde dintr-un material casabil (în procesul prelucrării) sau dintr-un obiect spart. ◊ A face țăndări a) a sparge ceva în bucăți mici; b) a distruge. A-i sări (cuiva) ~a a se supăra foarte tare; a se înfuria. [G.-D. țăndării] /<săș. zander, germ. Zunder,
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÁNDĂRĂ s. 1. v. surcea. 2. v. ciob.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zandergerm. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țándără s. f., g.-d. art. țăndării; pl. țăndări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)