Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos.V. țese.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚESÚT2, -Ă, țesuți, -te, adj. 1. Care a fost confecționat la războiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit2. – V. țese.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚESÚT s. n. complex de celule (și elemente intercelulare) având aceeași origine și structură și aceleași funcții într-un organism viu. (după fr. tissu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȚESÚT s. I. 1. țesere. (~ul pânzei.) 2. țesătorie, (înv.) țesătură. (Învață ~ul.) II. (ANAT.) țesut acoperitor v. țesut de apărare; țesut de apărare = țesut acoperitor; țesut embrionar = țesut meriste-mic; țesut fundamental v. țesut trofic; țesut meristemic = țesut embrionar; țesut trofic = țesut fundamental.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țesút s. n., (biol.) pl. țesúturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȚÉSE pers.3 se țes intranz. 1) (despre ființe) A umbla în diferite direcții, mișunând. 2) fig. A se întretăia ca firele urzelii. /<lat. texere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȚÉSE țes 1. tranz. 1) (pânze, stofe etc.) A confecționa prin încrucișarea firelor de bătătură cu cele de urzeală (la războiul de țesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refăcând țesătura cu acul. 3) fig. (acțiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confecționarea țesăturilor. 2) (despre păianjeni) A-și face pânza. /<lat. texere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚESÚT1 ~uri n. 1) v. a Țese și a se Țese. 2) Ocupație de țesător. 3) v. ȚesĂtorie. Învață ~ul. /v. a (se) țese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚESÚT2 ~uri n. Totalitate a celulelor care formează un sistem anatomic sau vegetal și are aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. ~ muscular. /v. a (se) țese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÉSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țârâi. (~ ciorapii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÉSE vb. v. complota, conjurá, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țése (-s, sút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer.Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țése vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi, 1 pl. țesúrăm; conj. prez. 3 sg. și pl. țeásă; part. țesút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)