Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țiitór adj. m. (sil. ți-i-), pl. țiitóri; f. sg. și pl. țiitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIITOÁRE1 f. pop. Femeie întreținută de un amant. /a ține + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚIITOÁRE s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țiitoáre (persoană) s. f. (sil. ți-i-), g.-d. art. țiitoárei; pl. țiitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)