Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: abține (verb) , abținere (substantiv feminin)   
ABȚÍNERE, abțineri, s. f. Acțiunea de a se abține și rezultatul ei. – V. abține.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABȚÍNERE s.f. Acțiunea de a se abține și rezultatul ei. [< abține].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ABȚÍNERE, abțineri, s. f. Acțiunea de a se abține; reținere.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABȚÍNERE s. înfrânare, reținere, stăpânire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abțínere s. f. → ținere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ține).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ABȚÍNE mă abțín intranz. 1) A renunța voit (la ceva). ~ de la mâncăruri picante. 2) A nu-și exprima părerea sau votul. /<fr. [s']abstenir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABȚÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, după ține].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abțíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține deoparte de o activitate. – Fr. (s')abstenir (după ține).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
abținé (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțín, 2 sg. te abțíi, 1 pl. ne abțínem, 2 pl. vă abțíneți, 3 pl. se abțín; conj. prez. 3 să se abțínă; ger. abținấndu-se; part. abținút
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ABȚÍNE vb. a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abțíne vb. → ține
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abțin și abțiŭ(mă), -út, a -țineá (est) și -țíne (vest) v. refl. (lat. abs-tinére. V. țin). Mă opresc (mă înfrînez) de la un lucru: a te abține de la fumat, de la vot.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)