ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abáca s. f. cânepă de Manilla. (< sp. abaca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABÁCĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /<fr. abaque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABÁCĂ s. v. nomogramă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABACÁ (cuv. sp. abacá) s. f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspândită în zonele tropicale, cu frunze mari, din pețiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frânghiilor și a parâmelor de navigație (Musa textilifera); cânepă de Manila.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink