Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ABERÁȚIE, aberații, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism. Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui, în jurul axei proprii, și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism (2). Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
aberáție s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformată pe care o dă un sistem optic. ♢ Aberație vizuală = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil, absurd; absurditate, nebunie. – Fr. aberration (lat. lit. aberratio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABERÁȚIE s. 1. v. absurditate. 2. (FIZ.) aberație cromatică = cromatism. 3. aberație vizuală v. astigmatism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aberáție s. f. (sil. -ți-e), art. aberáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aberáției; pl. aberáții, art. aberáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABERÁȚIE ~i f. 1) Deviere de la normă. 2) Defect al unei imagini produs de un instrument optic. ◊ ~ vizuală astigmatism. 3) fig. Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greșeală; eroare. [G.-D. aberației; Sil. -ți-e] /<lat. aberrato, ~onis, fr. aberration
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
aberațiúne f. (lat. aberátio, -ónis). Acțiunea de a aberá. Astr. Mișcarea aparentă a stelelor fixe. Fiz. Împrăștierea razelor luminoase. – Și -ație.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)