ABÍS, abisuri, s. n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă, genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABÍS s.n. (Liv.) Prăpastie; adâncime foarte mare. ♦ Regiune abisală. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABÍS, abisuri, s. n. (Livresc) Adâncime mare; prăpastie. – Fr. abysse (lat. lit. abyssus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABÍS s. v. prăpastie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abís s. n., pl. abísuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abís n., pl. urĭ și e (lat. abyssus, d. vgr. ábyssos, „fără fund”. Cp. cu beznă). Prăpastie, genune, mare adîncime (ca de ocean).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABÍS ~uri n. Adâncime foarte mare; prăpastie; hău; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABÍS (< fr., lat.) s. n. Deschizatură adâncă într-un platou sau versant muntos (ex. în calcare); prăpastie, genune, hău.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink