ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [< fr. abject, cf. lat. abiectus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreț; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic. – Fr. abject (lat. lit. abjectus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABJÉCT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. dezgustător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Abject ≠ onorabil, respectabil, stimabil, venerabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
abjéct adj. m., pl. abjécți; f. sg. abjéctă, pl. abjécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abjéct adj. (fr. abject, d. lat. abjectus, aruncat. V. obĭect). Demn de dispreț, ordinar, ticălos: ființe, ocupațiunĭ, sentimente-abjecte. Adv. În mod. abject.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABJÉCT ~tă (~ți, ~te) Care este vrednic de dispreț; josnic; ticălos; mârșav; mizerabil; netrebnic. /<lat. abjectus, fr. abject
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink