Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABJURÁ vb. I. tr. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunța la o doctrină, la o părere etc. [< fr. abjurer, lat. abiurare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abjurá vb. tr. a renega public o credință, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. – Fr. abjurer (lat. lit. abjurare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABJURÁ vb. a se lepăda, a renega. (A ~ de la o credință.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abjurá vb., ind. prez. 1 sg. abjúr, 3 sg. și pl. abjúră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ABJURÁ abjúr tranz. (doctrine, concepții, etc.) A renega în mod public. /<lat. abjurare, fr. abjurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
abjúr, a -á v. tr. (lat. ab-júro, -are). Renunț publicamente de la o religiune. Fig. Renunț la o opiniune, la un sentiment
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink