ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abjuráție s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABJURÁȚIE s. v. abjurare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abjuráție s. f., g.-d. art. abjuráției; pl. abjuráții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink