ABLEFARÍE, ablefarii, s. f. Malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABLEFARÍE f. med. Anomalie congenitală constând în lipsa totală sau parțială a pleoapelor. [Sil. a-ble-] /<fr. ablépharie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABLEFARÍE s.f. (Med.) Anomalie congenitală, caracterizată prin lipsa parțială sau totală a pleoapelor. [Gen. -iei. / < fr. ablépharie, cf. gr. ablepharos – fără pleoape].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ablefaríe s. f. lipsa congenitală a pleoapelor. (< fr. ablépharie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ablefaríe s. f. (sil. -ble-), art. ablefaría, g.-d. art. ablefaríei; pl. ablefaríi, art. ablefaríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink