ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. – Din germ. abnorm.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABNÓRM, -Ă adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. [Cf. germ. abnorm < lat. abnormis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abnórm, -ă adj. anormal, neobișnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
abnórm adj. m., pl. abnórmi; f. sg. abnórmă, pl. abnórme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink