ABNORMITÁTE, abnormități, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit. – Din germ. Abnormität.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABNORMITÁTE, abnormități, s. f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobișnuit, abnorm. – Din germ. Abnormität.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABNORMITÁTE s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru abnorm. [Cf. fr. abnormité, germ. Abnormität].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abnormitáte s. f. anomalie; enormitate. (< fr. abnormité, germ. Abnormität)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
abnormitáte (abnormitắți), s. f. Anomalie, aberație. < Germ. Abnormität (sec. XIX). Germanism, introdus de Titu Maiorescu.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
abnormitáte s. f., g.-d. art. abnormității; pl. abnormități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink