Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: abrutiza (verb tranzitiv) , abrutizare (substantiv feminin)   
ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza.V. abrutiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABRUTIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abrutiza și rezultatul ei; îndobitocire. [< abrutiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ABRUTIZÁRE, abrutizări, s. f. Acțiunea de a (se) abrutiza; îndobitocire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABRUTIZÁRE s. animalizare, dezumanizare, îndobitocire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Abrutizare ≠ înnobilare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
abrutizáre s. f. (sil. -bru-), g.-d. art. abrutizării; pl. abrutizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ABRUTIZÁ ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ABRUTIZÁ mă ~éz intranz. A se transforma în brută; a-și pierde însușirile umane și morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abrutizá vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută. – După fr. abrutir.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobila
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. și pl. abrutizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abrutizéz v. tr. (fr. abrutir, d. brute, vită, bestie, cu term. după alte verbe în -izez). Îndobitocesc: beția l-a abrutizat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)