ABSCIZIÚNE s.f. v. abscizie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. (Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abscission.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSCIZIÚNE f. med. Înlăturare prin intervenție chirurgicală a unei părți sau a unui organ al corpului. /<fr. abscission
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABSCIZIÚNE s.f. Extirpare a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pron. -sci-zi-u-, pl. -ni. / cf. fr. abscision, lat. abscisio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
absciziúne s. f. extirpare a unui organ al corpului. (< fr. abscision, lat. abscisio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abscission (lat. lit. abscissio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
absciziúne s. f., pl. absciziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
absciziúne f. (lat. abscísio, -ónis. V. inciziune). Retezare, amputare a uneĭ părțĭ fără os.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink