ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
absolvént, -ă s.m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățământ. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
absolvént s. m., pl. absolvénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat [!] o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABSOLVÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f: Persoană care a absolvit o formă de învățământ. /<germ. Absolvent, lat. absolvens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink