Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp. 3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var. absorbțiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
absórbție s. f. 1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe. 2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. 3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. 4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABSÓRBȚIE s. încorporare, resorbție, (înv.) sorbire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Absorbție ≠ desorbție
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
absórbție s. f. → sorbție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABSÓRBȚIE ~i f. Fenomen prin care un corp solid sau lichid încorporează o substanță oarecare din afară; absorbire. [G.-D. absorbției; Sil. -sorb-ți-e] /<fr. absorption, lat. absorptio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
absorpțiúne f. (lat. absórptio, -ónis). Acțiunea de a absorbi: animalele și plantele cresc pin [!] absorpțiune. – Și absórție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)