Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abstinénță s. f. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune. (< fr. abstinence, lat. abstinentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținerea de la excese. – Fr. abstinence (lat. lit. abstinentia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABSTINÉNȚĂ s. (livr.) abstențiune, continență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abstinénță s. f., g.-d. art. abstinénței; pl. abstinénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abstinénță f., pl. e (lat. abstinentia). Starea de abstinent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)