Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
abstinént s. m., pl. abstinénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABSTINÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)