Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: abstractiza (verb tranzitiv) , abstractizare (substantiv feminin)   
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers; abstracție. ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării; abstracție ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSTRACTIZÁRE s.f. (Fil.) Acțiunea de a abstractiza și rezultatul ei. ♦ Operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esențiale, generale, neluând în considerare, ignorând (vremelnic) pe cele neesențiale. [< abstractiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abstractizáre s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. (< abstractiza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
abstractizáre s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ABSTRACTIZÁRE s. abstracție. (Proces de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Abstractizare ≠ concretizare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
abstractizáre s. f. (sil. mf. abs-), g.-d. art. abstractizării; pl. abstractizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABSTRACTIZÁ, abstractizez vb. I. Tranz. și intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ABSTRACTIZÁ ~éz 1. tranz. A analiza printr-o abstracție. 2. intranz. A trece de la concret la abstract. [Sil. abs-trac-] /abstract + suf. ~iza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABSTRACTIZÁ vb. I. intr. A desprinde însușirile esențiale, comune unui grup de obiecte sau de fenomene în vederea formării noțiunilor sau a categoriilor de gândire, a descoperirii legilor existenței și a dezvoltării fenomenelor. [P. i. -zez. / < abstract + -iza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abstractizá vb. tr., intr. a efectua o abstractizare. (< abstract + -iza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSTRACTIZÁ, abstractizez vb. I. Intranz. A desprinde și a generaliza însușirile esențiale și comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene, în vederea formării noțiunilor, a categoriilor logice și a descoperirii legilor generale ale existenței și dezvoltării fenomenelor. – Din abstract.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
abstractizá (a~) vb., ind. prez. 3 abstractizeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
A abstractiza ≠ a concretiza
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
abstractizá vb. (sil. mf. abs-), ind. prez. 1 sg. abstractizéz, 3 sg. și pl. abstractizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)