ABSURDITÁTE, absurdități, s. f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepție absurdă; prostie, inepție. – Din fr. absurdité, lat. absurditas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABSURDITÁTE s.f. Însușirea de a fi absurd; lucru, idee absurdă; prostie, inepție. V. aberație. [Cf. fr. absurdité, lat. absurditas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
absurditáte s. f. caracterul a ceea ce este absurd; situație, idee absurdă; aberație. (< fr. absurdité, lat. absurditas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABSURDITÁTE, absurdități, s. f. Caracterul a ceea ce e absurd; lucru, idee, concepție absurdă; prostie. – Fr. absurdité (lat. lit. absurditas).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABSURDITÁTE s. 1. aberație, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!) 2. absurd, ilogism, nonsens. (~ unei situații.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
absurditáte s. f., g.-d. art. absurdității; pl. absurdități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
absurditáte f. (lat. absúrditas, -átis). Caracteru de a fi absurd. Lucru absurd.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABSURDITÁTE ~ăți f. 1) Caracter absurd. 2) Concepție, idee sau faptă absurdă. /<fr. absurdité, lat. absurditas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink