ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABUNDÉNȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ♢ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABUNDÉNȚĂ s. v. belșug.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Abundență ≠ mizerie, sărăcie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
abundénță s. f., g.-d. art. abundénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink