ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului sau valurilor). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul sau după o perioadă frământată. – Din fr. accalmie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACALMÍE f. 1) Perioadă de liniștire temporară a valurilor. 2) fig. Răstimp de liniște într-o perioadă de frământări. [G.-D. acalmiei] /<fr. accalmie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ACALMÍE s.f. Perioadă de calm care urmează pentru un moment după o rafală de vânt. ♦ (Fig.) Răstimp liniștit într-o perioadă de frământări. [Gen. -iei. / < fr. accalmie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACALMÍE s. f. 1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării. 2. (fig.) liniște după o perioadă de frământări. (< fr. accalmie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul unei perioade frământate. – Fr. accalmie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACALMÍE s. v. liniște.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Acalmie ≠ agonie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
acalmíe s. f., art. acalmía, g.-d. art. acalmíei; pl. acalmíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acalmíe f. (fr. accalmie, d. calme, liniștit). Mar. Liniște momentană a vîntuluĭ și a măriĭ. Fig. Repaus, amorțeală (în viața unuĭ popor orĭ în afacerĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink