ACATÍST, acatiste, s. n. 1. Imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. 2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga, pentru a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. ◊ Expr. A da acatiste (sau un acatist) = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni pentru îndeplinirea unei dorințe. [Acc. și: acátist] – Din sl. akatistŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACATÍST, acatiste, s. n. Slujbă bisericească cuprinzând rugăciuni și cântări în cinstea fecioarei Maria și a unor sfinți. ♢ Expr. A da acatiste = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni. [Acc. și: acátist] – Slav (v. sl. akatistŭ <gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
acatíst / acátist s. n., pl. acatíste / acátiste
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
acátist (-te), s. n. – 1. Imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. – 2. Listă de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. < Gr. ἀϰάϑιστος, din ϰαϑίζω „a sta jos”, cu α – privativ, deoarece este vorba de imnuri care se cîntă stînd în picioare. – Der. acatistier, s. n. (colecție de imnuri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
acatíst s. n., pl. acatíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acátist n., pl. e (ngr. și vgr. akáthistos, neașezat, care nu șade în picioare. V. catizmă). Bis. Imn bisericesc în timpu cîntăriĭ căruĭa se stă în picioare. Ceĭa ce se dă preutuluĭ care cîntă acest imn: am să daŭ acatiste pe la toate bisericile, dor [!] mĭ-a ajuta Dumnezeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACATÍST ~e n. bis. Slujbă bisericească în cinstea fecioarei Maria sau a altor sfinți. ◊ A da ~e (sau un ~) a cere preotului să se roage pentru realizarea unor dorințe. /<sl. akatistu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink