Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [Var.: accepțiúne s. f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACCÉPȚIE s.f. Sens în care este folosit la un moment dat un cuvânt; semnificație, înțeles, sens. [Gen. -iei, var. accepțiune s.f. / cf. fr. acception, lat. acceptio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACCÉPȚIE s. f. sens, înțeles al unui cuvânt; semnificație. (< fr. acception, lat. acceptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens al unui cuvânt. [Var.: accepțiúne s. f.] – Fr. acception (lat. lit. acceptio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACCÉPȚIE s. v. sens.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
accépție s. f. (sil. -ți-e), art. accépția (sil. -ți-a), g.-d. art. accépției; pl. accépții, art. accépțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ACCÉPȚIE ~i f. Sens pe care îl are un cuvânt; semnificație. [G.-D. accepției; Sil. -ți-e] /<fr. accception, lat. acceptio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
accepțiúne f. (lat. accéptio, -ónis). Rar. Preferență: a da dreptate fără accepțiune de persoane. Gram. Înțelesu în care se ĭa o vorbă: accepțiune proprie saŭ figurată, de ex.: căldura foculuĭ (propriŭ) căldura discursuluĭ (figurat). – Și -épție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)