Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune. – Din fr. accessoire, lat. accessorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACCESÓRIU, -IE adj. Care însoțește un element principal, fiind dependent de acesta. ♦ (s.n.; la pl.) Piese anexe ale unei mașini etc. [Cf. lat. accessorius, fr. accessoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACCESÓRIU, -IE I. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial. II. adj., s. n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex. (< fr. accessoire, lat. accessorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj. Care constituie un element secundar. ◊ (Substantivat, n.) Accesorii de îmbrăcăminte.Fr. accessoire (lat. lit. accessorius).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
accesóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. accesórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. accesórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
accesóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. accesóriul; pl. accesórii, art. accesóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
accesóriŭ, -e adj. (mlat. accessorius). Care depinde de un lucru principal: clauză accesorie S. n. Lucru accesoriŭ: a lua accesoriŭ drept principal. Accesoriile uneĭ mașinĭ, bucățile care o compun orĭ o întrețin. Adv. În mod accesoriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACCESÓRIU1 ~e (~i) Care însoțește un element principal; suplimentar. [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ACCESÓRIU2 ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei mașini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) Obiecte mărunte (de îmbrăcăminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)