Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: acera (verb) , aceră (substantiv feminin)   
ACERÁ vb. I. v. acira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACERA vb. (Ban.) A aștepta. Acsĕr. Expecto. AC, 326. Etimologie necunoscută. Cf. alb. kĭăloni „observ”. Vezi și acerat.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali | Permalink
ACERÁ vb. v. aștepta, iscodi, observa, pândi, spiona, urmări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
acerá (-r, -át), vb.1. A aștepta. – 2. (Banat) A pîndi. – Var. acina. < Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puțin probabilă der. propusă de Pușcariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjëlloń „a avea grijă”. – Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greșit de la cină (cf. Graur, BL, VI, 152).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
áceră (ácere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
áceră s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ácer, a v. tr. (cp. cu alb. kiălonĭ, observ). Vechi. Rar azĭ în vest. Aștept. Pîndesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
áceră, V. achilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
áchilă f., pl. e (lat. áquila). Șoim mare cît vulturu, pajură. Emblemă militară romană, adoptată și de Francejĭ, și de Românĭ. – Fals ácvilă (după pron. germ.). În sec. 19 áceră (neol. fabricat).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)