Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. Din fr. acclamer, lat. acclamare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACLAMÁ vb. a ovaționa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. și pl. aclámă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ACLAMÁ aclám tranz. A primi prin aclamații; a susține prin strigăte de aprobare; a ovaționa. [Sil. a-cla-] /<fr. acclamer, lat. acclamare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A aclama ≠ a huidui, a declanșa, a șuiera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
aclám, a v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin [!] aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)