Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. (Mai ales la pl.) Urale, aplauze prin care o mulțime își manifestă entuziasmul sau aprobarea pentru cineva sau ceva; ovație, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului față de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovație, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACLAMÁȚIE s.f. Exclamație de aprobare entuziastă față de cineva sau de ceva; ovație. [Gen. -iei. Var. aclamațiune s.f. / cf. fr. acclamation, it. acclamazione, lat. acclamatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACLAMÁȚIE s. f. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații. (< fr. acclamation, lat. acclamatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. Manifestare a aprobării sau a entuziasmului, prin urale sau aplauze; ovație. – Fr. acclamation (lat. lit. acclamatio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Aclamație ≠ huiduială
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
aclamáție s. f. (sil. -cla-, -ți-e), art. aclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aclamáției; pl. aclamáții, art. aclamáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ACLAMÁȚIE ~i f. Manifestare publică entuziastă a admirației însoțită de strigăte de aprobare; ovație. [G.-D. aclamației; Sil. a-cla-ma-ți-e] /<fr. acclamation, lat. acclamatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ACLAMÁȚII s. pl. osanale (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin [!] aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)