Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: acoperi (verb tranzitiv) , acoperire (substantiv feminin)   
ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Fig. (Mil.) Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care servește la achitarea unei obligații. ♢ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACOPERÍRE s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare. 3. v. astupare. 4. ascundere, mascare. (~ unei uși cu o perdea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Acoperire ≠ destăinuire, dezvelire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ACOPERÍ acópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A înzestra cu un înveliș exterior (în scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apăra, luând asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune într-un loc ferit; a tăinui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face să nu se audă depășind în intensitate; a astupa. 5) (datorii bănești, cheltuieli etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita. 6) sport (distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ◊ ~ terenul a fi în permanență activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ACOPERÍ se acóperă intranz. 1) A corespunde perfect; a se potrivi întocmai; a coincide. 2) fig. A fi cuprins total; a se umple. ~ de glorie. ~ de rușine. /<lat. acco[o]perire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ACOPERÍRE ~i f. 1) v. A ACOPERI și A SE ACOPERI. 2) Plată a unei obligații bănești; lichidare a unui deficit. 3) Fond care asigură această operație. /v. a acoperi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze. Ea-și acoperă cu mâna fața (EMINESCU) ♦ A pune acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l. Florile... Acopăr cu un strat de nea pământul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor. Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI). 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU). II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui. 3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înnăbuși. Vorbea tare, încercând să acopere sunetul pianului (DUMITRIU) 4. Refl. și tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ♢ Expr. A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACOPERÍ vb. 1. v. înveli. 2. v. îmbrăca. 3. v. astupa. 4. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ ușa.) 5. v. umple. 6. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 7. v. parcurge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ACOPERÍ vb. v. apăra, ascunde, feri, masca, ocroti, păzi, proteja, tăinui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) acoperi ≠ a (se) descoperi, a (se) dezveli
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A acoperi ≠ a destăinui, a dezgoli, a dezvălui, a dezveli, a divulga
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
acoperí vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 sg. și pl. acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 sg. și pl. acópere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acóper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbĭ, fr. couvrir, sp. cubrir.El saŭ eĭ acopere [est], el saŭ eĭ acoperă [vest], să acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca să-l ascund, ca să-l conserv, ca să-l ornez: a acoperi o casă cu trestie, zăpada acopere cîmpu, cîmpu e acoperit de zăpadă, casa e acoperită cu șindilă, florile acopereaŭ cîmpu. Fig. Apăr, protejez: acoper un loc. Ascund, tăinuesc: îmĭ acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greșeală. V. refl. Mă îmbrac, îmĭ pun pălăria. Fig. Mă acoper de glorie, de rușine. Ceru se acopere [!], se întunecă. – Vechĭ cóper și înacóper. Azĭ în est și acúper, în vest și cóper, în nord acópăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)