ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Din acoperi + suf. -(ă)mânt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACOPERĂMÂNT s. 1. v. acoperiș. 2. (BIS.) (înv. și pop.) pocrov, (înv.) pocrovăț, pocroveață. (~ pentru vasele liturgice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
acoperământ s. n., pl. acoperămínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ACOPERĂMÂNT ~ínte n. 1) Obiect care servește la acoperit. 2) Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă; acoperiș. /a acoperi + suf. ~ământ
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink