ACORDÁJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACORDÁJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al înălțimii lor. [< fr. accordage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACORDÁJ s. n. 1. acordare a unui instrument muzical. 2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. (< fr. accordage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACORDÁJ s. v. înstrunare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
acordáj s. n., pl. acordáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ACORDÁJ ~e n. 1) Acordare a unui instrument muzical. 2) Raport între înălțimile unei serii de sunete. /<fr. accordage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink